Nu, n-ai avut COVID-19 anul trecut!

[sociallocker]

Cu toții am vrea să scăpăm, să obținem „pașaportul” că am trecut peste boală. Însă gripa aia pe care ai avut-o înainte de a începe pandemia a fost, cel mai probabil, doar gripă, oricât de ciudată ți s-ar părea acum.

Oficial, epidemia de COVID-19 a început la finalul anului trecut în China și a ajuns în restul lumii în 2020, cu primele cazuri înregistrate în SUA și Europa la finalul lui ianuarie și cu epidemia izbucnind la finalul lui februarie sau chiar în martie, în funcție de țară. Primul caz înregistrat în afara Chinei a fost pe 13 ianuarie, în  Thailanda. Tot mai multe voci însă pun în discuție această evoluție și se întreabă dacă nu cumva virusul a apărut mai devreme. Cei care contestă timeline-ul s-ar putea împărți în trei categorii. Sunt medici sau epidemiologi care, pe baza felului în care evoluează virusul și a datei la care au fost depistate unele cazuri, se întreabă dacă nu cumva epidemia a izbucnit mai devreme. E o întrebare legitimă și, în unele cazuri, apar dovezi că, într-adevăr, virusul a fost prezent mai devreme într-o țară sau alta. Nu neapărat că a și circulat. Apoi, sunt oameni care au avut o gripă sau o răceală mai serioasă anul trecut, în noiembrie sau decembrie, sau chiar anul acesta, în ianuarie sau februarie, și care se întreabă acum dacă nu cumva au făcut boala. Răspunsul e aproape sigur că nu anul trecut și, foarte probabil, nu în ianuarie. Un test serologic le-ar putea lămuri dilemele, deși nu ar da un răspuns definitiv. O dată, pentru că nu sunt extrem de precise, a doua oară, pentru că nu îți pot spune când te-ai îmbolnăvit.  La urma urmei, puteai lua virusul oricând din decembrie și până acum. Și, într-un final, sunt cei care se opun măsurilor luate de diverse state pentru a limita efectele pandemiei și caută tot felul de motive să demonstreze că „nu-i chiar așa de grav virusul ăsta”, asta dacă nu-i neagă direct existența. În general, aceștia se confundă până la identificare cu gașca de conspiraționiști, care încearcă să împingă în față orice știre alternativă care le poate servi agenda. Și, de cele mai multe ori, are legătură cu antivacciniștii. Discrepanțele existente au explicații care nu au legătură cu o „epidemie tăcută” sau neobservată, ci mai degrabă cu faptul că virusul are nevoie de un mediu propice pentru a se răspândi în masă.

De unde diferențele?

Dacă ne uităm, însă, cu atenție la ceea ce era considerat primul caz într-o țară sau alta și la momentul izbucnirii epidemiei, primul caz nu e neapărat pacientul-zero. China a identificat coronavirusul în piața de animale vii din Wuhan, însă ulterior au depistat un pacient care a avut simptome similare undeva în noiembrie. Primul pacient care a fost internat cu simptomele unei pneumonii bizare a fost pe 1 decembrie, iar epidemia din piață a izbucnit nouă zile mai târziu. Chiar și așa, se crede că răspândirea virusului a fost accelerată, de fapt, de un eveniment organizat de autoritățile locale pe 18 ianuarie, la care au participat 40.000 de familii. La fel și în SUA. Știrea că două decese din California au fost provocate de COVID-19 cu săptămâni înainte de ceea ce era considerat primul deces a circulat peste tot în lume. Cine a trecut însă de titlu a observat că acestea au fost înregistrate pe 6 și 17 februarie 2020. E, într-adevăr, mai devreme decât 29 februarie, când se considera că s-a înregistrat primul deces în SUA, în statul Washington, dar tot în 2020. Cele două persoane n-au călătorit în China și, pe baza lucrurilor pe care le știm despre timpul de incubare și evoluția bolii, medicii au speculat că virusul a ajuns în California în ianuarie, „dacă nu mai devreme”. Însă primul caz înregistrat de COVID-19, în SUA, a fost pe 23 ianuarie, la o femeie din Illinois întoarsă din China la mijlocul lunii și în continuare nu avem vreun caz anterior. California este o destinație comună pentru oameni care vin din China, iar un timeline în care o persoană cu simptome ușoare a transmis-o cumva femeii care a murit pe 6 februarie e mai credibil. O anchetă epidemiologică ar putea stabili lucrul ăsta mai precis. Cu certitudine, însă, cazurile din Illinois, California și Washington nu sunt legate între ele, ceea ce arată că virusul a avut mai mulți vectori umani care l-au adus din China spre Statele Unite. Iar în New York, analizele genetice arată că virusul a venit în principal din Europa, la mijlocul lui februarie.  La fel ca în China, epidemia a izbucnit abia când virusul a ajuns într-un mediu propice: orașe mari sau azile.

Cazul aparte din Franța

În Franța, Yves Cohen, un medic de la spitalele Avicenne și Jean Verdier din nordul Parisului, spune că după ce a retestat probele unor pacienți cu gripă a găsit un caz de COVID-19 pe 29 decembrie. Bolnavul n-a călătorit în China, a fost bolnav două săptămâni, și-a infectat copiii, dar nu și nevasta, susține doctorul. Însă soția lucra lângă aeroport, ceea ce ar putea fi o explicație a sursei virusului. Declarațiile lui Cohen au fost făcute la un post TV și preluate de toată presa mai ales că, dacă se dovedește că a avut dreptate, ar fi primul caz înregistrat în afara Chinei.

A fost găsit un caz de COVID-19 pe 29 decembrie, la un pacient internat cu gripă.

Cohen și colegii au publicat detalii despre caz într-un pre-print și spun că au luat toate măsurile necesare pentru a evita un rezultat fals-pozitiv. Însă tot Cohen spune că e singurul caz dintre cele circa 30 analizate, ceea ce arată că sunt șanse mult mai mari ca marea majoritate a celor care au avut simptome asemănătoare COVID-19 în decembrie să fi avut, de fapt, o gripă. Cum se explică, însă, acest caz și de ce epidemia n-a început mai devreme? Rowland Kao, epidemiologist de la Universitatea Edinburgh, spune pentru The New York Times că e destul de posibil ca un virus apărut în China să ajungă repede în altă parte, dar nu înseamnă neapărat că s-a transmis mai departe. Ar putea fi doar un start fals, dar cum virusul a venit pe mai multe căi, la un moment dat a prins. Și să nu uităm că restul de teste reeavaluate, circa 30, au arătat că pacienții respectivi chiar au avut gripă, nu COVID-19. Până la descoperirea lui Cohen, primele cazuri cunoscute erau înregistrate pe 24 ianuarie, la Bordeaux și Paris – trei pacienți care vizitaseră Wuhan-ul –, iar epidemia propriu-zisă a izbucnit spre finalul lui februarie.

Evenimente-cheie în răspândirea virusului

Se întrevede un pattern. Cazuri izolate de COVID-19 par să fi existat pe parcursul lunilor ianuarie-februarie 2020 mai peste tot în lume, poate chiar mai devreme – avem exemplul din Franța. Unele s-au stins, altele au mocnit ușor, după patternul oricărei evoluții exponențiale. Însă cel mai adesea virusul a avut nevoie de un loc cu multă lume adunată la un loc în care să „sară” la mai multe persoane ca să declanșeze epidemia. În Coreea de Sud au contribuit la răspândirea SARS-Co-V-2 întrunirile unei secte religioase,  în Franța, o altă întrunire religioasă, a evangheliștilor, desfășurată între 17 și 21 februarie în Mulhouse, Alsacia, în Austria și Germania petrecerile de pe pârtiile din Ischgl, în Italia și Spania, meciurile de fotbal. Concluzia ar fi că, dacă au existat cazuri înainte de izbucnirea epidemiei într-o țară, au fost puține și că lucrurile trebuie investigate în continuare dacă vrem să propunem o nouă hartă a evoluției bolii. Există instrumente epidemiologice și genetice, Precum această hartă compilată de GISAID: gisaid.org Discuția ar putea fi închisă de găsirea pacientului-zero, dar acest lucru e greu de crezut că se va întâmpla prea repede. Deși, în actuala epocă a telefoanelor mobile, nu-i deloc imposibil să apară la un moment dat chiar și o poză cu respectivul și liliacul, pangolinul sau maimuța care i-a dat virusul. Doar că nu putem rămâne doar cu concluzia de mai sus. În discuție s-au băgat repede și conspiraționiștii.

De ce vor anti-vacciniștii să găsească virusul mai devreme

Motivele sunt diverse, dar au legătură, în general, cu vaccinul. Să trecem peste conspiraționiștii care spun că virusul a ajuns în China dus de militarii americani, la  Jocurile Militare din octombrie, teorie preluată chiar de oficiali chinezi, care au abandonat-o însă repede – e un joc politic aici. Anti-vacciniștii au o altă îngrijorare. A apărut, iată, o boală fără un tratament, și e foarte posibil ca apariția unui vaccin să accelereze aprobarea legilor vaccinării în diverse state și părerile lor să fie ignorate. E ușor să spui că vaccinurile sunt inutile când boli grave ca poliomielita sau variola au fost eradicate și nimeni nu-și mai amintește efectele lor. Mai greu e când numeri decesele cu zecile. Soluția găsită de ei e să atace informațiile însele despre boală. În funcție de nivelul de sofisticare și mobilare intelectuală, atacurile pot fi primitive, de genul „virusul nu există, boala e de la 5G”, sau ceva mai sofisticate, din categoria „există medicamente ieftine și disponibile care te tratează, ca hidroxiclorochina” sau „nu e așa de letal, de fapt altele sunt cauzele deceselor”. CITEȘTE ȘI: Hidroxiclorochina, soluția simplă, ieftină și mult prea minunată la COVID-19 „Virusul există mai demult și, de fapt, majoritatea suntem imuni” e unul dintre aceste atacuri mai sofisticate. Vaccinul va fi, deci, inutil, fie pentru că avem deja imunitate de masă, fie pentru că imunitatea nu rezistă în timp. Și oamenii de știință serioși sunt îngrijorați de posibilitatea unei imunități limitate în timp, dar asta e doar o altă dovadă că anti-vacciniștii amestecă îngrijorări legitime cu unele exagerate pentru a-și promova agenda. Orice știre care îi ajută să sădească dubii va fi deci promovată intens. Așa apar personaje precum Pasquale Mario Bacco, un doctor din Bari, care lucrează pentru Spa Meleam, o firmă de medicina muncii, și care spune că virusul circulă din octombrie în Italia, pe baza unor analize serologice făcute pe circa 7.000 de persoane între februarie și aprilie 2020. Tot el concluzionează că 30% dintre italieni ar fi avut deja virusul. „Studiul” e disponibil pe site-ul companiei, dar nu și datele, deci nu prea e verificabil, iar afirmația cu octombrie nu e susținută de nimic. Însă asta n-a împiedicat site-urile conspiraționiste să preia și să distribuie afirmațiile medicului. E drept că și alți doctori italieni se întreabă dacă o serie de pneumonii din toamnă, din Lombardia, n-au fost provocate cumva de coronavirus, precum Adriano Decarli, un epidemiologist de la Universitatea din Milano. Ipoteza trebuie însă verificată, pentru că pneumoniile atipice nu sunt provocate doar de coronavirus. Dar asta nu-i împiedică pe mulți să dea prezența virusului în Europa, în toamna lui 2019, drept sigură. Să nu uităm însă că primele cazuri din Italia au fost depistate la finalul lui ianuarie – doi turiști chinezi intrați în țară pe 23 ianuarie –, iar epidemia a debutat oficial pe 21 februarie. Să fi avut o epidemie încă din toamna anului precedent și să nu se fi prins nimeni vreme de trei-patru luni e extrem de puțin probabil. Sau ar fi un eșec major al autorităților sanitare. Mai degrabă, însă, e vorba de o reevaluare a trecutului prin prisma informațiilor de acum. Așa cum unii dintre noi se gândesc dacă nu cumva gripa pe care am avut-o în toamnă a fost COVID-19, la fel și medicii se întreabă dacă n-a fost asta cauza internării pacienților. Și noi, și ei cel mai probabil greșim. Fonte: mindcraftstories.ro[/sociallocker]